În anul 1796 familia Cristea Banu, defunctul proprietar al acestei zone, ridică prima biserică făcută din furci cu o lungime de 4 m, lățime 3 m și înălțime de 2,5 m acoperită cu șindrilă.
Pe icoanele de pe catapeteasmă era menționat anul 1772, probabil de la o biserică mai veche dar despre care nu avem date.
A doua biserică a fost construită de către Logofătul Ștefanache Cristea între anii 1832-1837 din lemn de stejar acoperită cu tablă, preot paroh fiind Ioan Gheorghiu.
La anul 1928 satul avea 60 de familii cu 200 de persoane. Deoarece biserica necesita repareții capitale părintele Vasile Ionescu împreuna cu, consilierii au luat decizia de a dărâma biserica și de a reconstrui alta, ce a avut loc între 1931-1933, din scândură și sfințită în anul 1939.
În 1958 această biserică a luat foc în data de 13 iunie, la orele 23. Satul a stat fără biserică până în anul 1971 când, la inițiativa părintelui Elisei Florea, călugăr cu metanie din Mănăstirea Cozancea, și cu osteneala sătenilor s-a construit actuala biserică și a fost sfințită în anul 1973.
De-a lungul timpului Satul Stănești a făcut parte din comunele: Zlătunoaia, Ionășeni, Albești, Bâznoasa, iar acum Lunca. Regimul comunist a vrut total să șteargă acest sat de pe hartă interzicând în totalitate eliberarea de autirizații de construcții în scopul ca terenul sa fie dat spre agricultură.
Pe aici au trecut țăranii din 1907 care au pornit răscoala la Todireni și a fost înăbușită la Flămânzi.
Din acest sat provin importanți călugări cu viață alesă și preoți de mir devotați. Satul în momentul de față are un număr de 83 de casa locuite din care 47 doar cu o singură persoană.
